Îl va absorbi maiul în flori
ca pe o iasomie
îndrăgostită de alb,

sufletul i se va înălța din insomnii de lumină
plăpânde ca mătasea pe arome,

acoperind grația cu palmele.

Felul tăcut de a fi
se îmblânzește domol
cum limpezimile apelor.

Teama îl va întoarce din drum
ca pe o căprioară vindecată de răni
și îmblânzită,

fără ca inima să mai bată

ca un ceas grăbit,
să fure din timp.