Am ascultat aseară furtuna.
Mi-a povestit tot trecutul ei;
l-a povestit de altfel tuturor.
A dat buzna,
tunând şi fulgerând,
certându-mă că iar am uitat
să dau grăunţe la păsări.
A plâns atât,
că a udat toţi copacii.
Apoi şi-a adus aminte
cum înainte găsea mereu câte o bătrână
pe o bancă, în vreun parc,
împrăştiind firimituri pe alee;
mereu era câte un domn în parpalac
mâncat de molii,
mirosind a naftalină,
înconjurat de porumbei,
care-i mai domolea avântul.
Înainte aveau raţele penele ude mai rar.
Apoi -