Când haosuri de ploi te scot pepeni
Cu zeamă de visare vinu-l drege
Nu fi mai mic de-a stihului tău lege
Când oamenii sunt beți de rele, țepeni.
Cu dioptrii Amor te înțelege
În țel cules ca spinul de pe jnepeni
Dar chinul de pe os de-n sânge-l depeni
E-n calea nemuririlor pribege

De te-or certa priviri țesute-n lene
Tu nu iubi minciunilor porunci,
Sub ale minții văzului sprâncene
Poveri de ape din obraz de-arunci,
De-nduri preacugetări nepământene
Lumină ți se face-n veci atunci