Te-am îngropat în suflet blestem greu de iubire,
Te-am ars pe rugi amare a dorului nebun,
Jelindu-ți amintirea la porți de izbăvire
Cu lacrimi reci și uscate ce trupul mi-l răpun.

Te-am rătăcit prin gânduri înnegurate-n timp,
Am presărat în urmă-ți otravă de uitare,
Umbra tristeții însângerate din vechiul anotimp
Lăsând-o zeilor ofrandă de simplă meditare.

Te-am plămădit din lutul bicisnic al visării
Cârpind nevolnicia-mi pe vasul încă ud,
Uscându-te la soare, dând alt sens așteptării,
Scrijelindu-mi destinul pe-al nemuririi nud.