aerul e mai mic
printre linii aproape verticale
împingem uluiți bile
cu lumină și mea culpa
spre o gaură neagră

în instalații noi cu
vid și emoții
ceva foșnește a fericire
mă gândesc la prostii prin
ferestre închise la cer

undeva pe un grafic
e vară și în saci după
ușă îndesăm vag amintiri
sună iar ceasul

cineva arată cu degetul
spre oglinda din hol
viața e o față cu negi
trezită din somn