Din apă mi se naște conținutul,
Suavă picătură încarnată.
Purtăt mi-e trupul în necunoscutul
Val al miraculoasei lumi nedescleștată.

Mi-s picioarele coadă de sirenă
Ce bat cu frenezie absolutul.
Din mări închise minții, efemeră,
Răsar în zori și-mi afund începutul.

Lumea va ști că m-am născut umană,
Dar sufletul mi-i strop de apă cristalină.
Sunt pentru ea mai rea decât o mană,
Nu știe ea că eu sunt floare opalină.