Seceratului - cu laser - câmp
smălțuit, câmp putrid,
îi descuiam umbra-n nuferi,
coboram după guvizi...
Acolo, în pârgul vieții
cu tihna din larg de lac,
zburau gâze asupra ceții
dintre ierburi înflorite.
Schlipeau chipuuri
lungi, de narciși;
bucuria se îneca.
Se făcea din tot
și toate
amăgiri
la guri vorace
sub cerul vărgat cu nori.
Laser iriza - din soare -
ca-n războie de jedi
către yoda cei măiaștri
- clipiri lunecând în bărci.
În războiul ecologic
verzi curgeau apele uzate
- morbide - cu cenușiu
din furnal...
Curgeau lacrimile plebii
în sticluțe S.O.S. ...
Milioane de stafide
din exodul omenesc...
Se minunau-n lucire
- înțelepții plutitori -
din câtă dezamăgire
se alunecă-n fior?
Eu eliberam, atuncea, auriul de guvid
înlăcrimat de fericire,
omenește lamentând:
"A plâns Labiș căprioara,
cum pot eu să-l dau la rai?"