Îmi caut mereu muza printre răzvrătiri
Şi printre gânduri negre scăldate-n amintiri.
Liniştea mi-o tot caut printre plimbări în noapte
Şi printre paşi grăbiţi învăluiţi în şoapte.

Caut o mână-ntinsă în avalanşa zilei
Care să mă întoarcă la liniştea copilei.
Caut o mângâiere pe faţa mea plecată
Care să îmi arate că nu-s abandonată.

Şi pe cărarea rece, sub teiul înflorit,
Cătând de zor lumina în sufletu-mi umbrit,
Am dat de mierea dulce a versului de dor
Ce-a început să cânte în ochiu-mi visător
Şi mi-a-nsemnat făptura cu aripi pentru zbor.