iubirea,
îmi săpase adânc sub frunze
tatuaje cu temple robuste
din muguri ce ascund
flori cu chipuri de zei neciopliți

foarte curând se vor deschide
scuturând potop de petale
în murmur de rugi,

și tot atunci sufletului meu
i se vor desface
ca dintr-o rană sângerândă
primele aripi

credința
mi se desprinde alunecând
ca dintr-o pictură rupestră,
pe marginea sevei,
prin lemn
spre înalt

simt cum curg prin mine ca o lavă

aud pământul sfânt
sub cerurile interioare ale trupului meu
gravând
veșnicia ca un tatuaj