Abia-ncolțit, m-am prins de mâna Ta
Și-am părăsit întâiul adăpost;
Aveam de dus o sarcină și-un rost,
Și-un strop dumnezeiesc 'naintea mea.

Mi-ai dat o scară și mi-ai pus un cost,
Apoi ai plâns, văzând ce va urma –
Știai că în curând Te voi trăda,
Dar m-ai lăsat să fiu, iar eu am fost.

Mi-ai răstignit deasupra lumii firea
Și-am renăscut din Dumnezeu cel viu,
Cu mâna Ta mi-ai scris mărturisirea,

Cu mâna mea, de mulțumire-Ți scriu.
De-atuncea ştiu c-am să-Ți aștept venirea:
De când mi-ai scos țărâna din pustiu.