am scris, aÅŸadar,
am cules, dintr-o faşă, cărbunele
încet
altfel arde
o pălărie desigur domnule Î
paÅŸaport pentru q pentru k
lui n i-a mai crescut un picior
ce mutant!
frumoasa ă poartă pe cap coşul cu mure
detest cobra din s dar o scriu
mă ascund în oliva lui o
stau sub f ca sub o salcie
nu-i nimic
desenez
pentru desene, cretă roşie
câteva castane pe post de pietre megalitice
doar vrem să fim sobri
nu-i aÅŸa
scrisoarea e gata
am iscălit desigur cu peniţa desprinsă din mur
nedefinitele peceţi de ulei le-am aşezat alături
e scris pecetluit am și iscălit
o cât se poate de concretă misivă
ploaia o va şterge în curând
foarte curând
aÅŸa cred
e bine ori trebuia să o învelesc în nişte pulbere fină de scorţişoară?


iar tu, Endymion
de ce dormi între mimoze şi scări?
oamenii scriu despre ploi
despre urmele lăsate de fluturi prin ploaie
hei, să nu dormi
auzi
să mă cauţi
balsamul atinge-un păianjen
crâmpeie de licuri în noapte
stele cu flamura arsă
tu dormi
de ce dormi?
fă doar cei câţiva paşi
şi ai să vezi ce peniţă de aur eşti
găsi-vei, desigur, niște mentă și pietricele de râu
o piersică
mulţi nasturi, desigur,
până când
în cele din urmă
prea-sfielnic, lângă un ceainic călduţ,
aşa îţi vei începe scrisoarea...


= 2013 =