de câte ori timpul
rătăcit în interiorul secundei
ca un ceas spart
abandonat pe țărmul unei dimineți
nu s-a furișat luând cu el umbra atâtor amintiri
strivind mai întâi soarele în orizont
desferecându-l de el însuși
cu un nou răsărit,
pentru ca mai apoi
lâsându-se aruncat de mare spre cer
să agațe în cădere mesaje pufoase
eliberându-le ca dinspre alte vremi spre noi
de ploaie și vise...