agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Rom穗esti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 1179 .



Uroborus sau Cトネトフoria
poetry [ ]
III

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [cvasiliu ]

2020-09-15  | [This text should be read in romana]    | 



Motto:
窶曚e-ar fi dacト, テョntr-o zi sau テョntr-o noapte,
un demon s-ar strecura テョn singurトフatea ta
cea mai profundト...窶
F. Nietzsche 窶 ネtiinネ嫗 voioasト

Ceva se sfテ「rネ册ネ冲e. Asta ar trebui sト fie prezumネ嬖a ネ冓 totodatト epitaful deja pregトフit al oricトビui テョnceput. Niciodatト nu ajungi テョn acealaネ冓 loc, dar テョntotdeauna te テョntorci. Este sigura raネ嬖une a progresului テョntr-o lume vトヅuvitト de trascendenネ崙. Meditez la cuvintele lui Nietzsche de cテ「teva ore cu obstinaネ嬖e, luテ「nd テョn piept asaltul unui vテ「nt rebel, dincolo de rada portului ネ冓 de far. De la テョnトネネ嬖mea ultimului stabilopod al digului nu este nevoie sト mト uit テョn urmト, テョn jos ネ冓 テョn trecut pentru a ネ冲ii cト テョnceputul mトビii, al cerului ネ冓 al zilei este pトノテ「ntul cleios al deltei, acoperit de mari oaze de nisip, veネ冢ic tテ「nトビ, veネ冢ic ameniネ嫗t de pescトビuネ冓 ネ冓 cormorani. Pe cテ「t de clare sunt テョnsト graniネ嫺le la capトフul ネ冓 la テョnceputul lumii, pe atテ「t de dureroase sunt la capトフul ネ冓 la テョnceputul vieネ嬖i. Iar eu stau テョn picioare, テョntr-un echilibru instabil pe graniネ崙. Ceea ce se sfテ「rネ册ネ冲e poate compomite テョnceputul. Dacト m-aネ uita テョnapoi chiar ネ冓 pentru o clipト, mi-aネ pierde echilibrul, n-aネ mai gトピi niciun rost テョnceputului ネ冓 m-aネ テョneca. Te simt テョnsト lテ「ngト mine ネ冓 テョn mine ca o ancorト....

E miercuri 窶 cred! 窶 ネ冓 undeva, departe, spre rトピトビit o furtunト frトノテ「ntト suprafaネ嫗 de smoalト a mトビii. Mi-o imaginez mai degrabト ameninネ崙フoare decテ「t periculoasト, テョnsotitト de テョntunerici ネ冓 de fantasme ce deschid apele nu pテ「nト la castelele lui Poseidon, ci tocmai pテ「nト la Hades. Grecii antici 窶 テョn cetトκ嬖le lor de pe ネ崙ビmuri 窶 aveau dreptate sト se teamト de Pontul Euxin ネ冓 sト nu se aventureze テョn largul ei, pテ「nト nu テョネ冓 sトフurau zeii cu ofrande. Pテ「nト la mine ajung valuri テョnspトナmテ「ntate, テョn cトブtarea liniネ冲ii ネ崙ビmului ネ冓 un miros greネ孃s de sare ネ冓 de electricitate. Sunt primele zile de varト, soarele este deja copt ネ冓 simt bucuria undeva prin preajmト; de-a lungul orizontului o bandト de nori e テョnnodatト ca un ferpar de doliu. Pトピトビile sunt agitate ネ冓 se retrag テョn cuiburi テョncropite テョn stテ「nci, pe nisipuri sau prin smテ「rcuri, iar ネ嬖pトフul lor テョmi sトトeteazト timpanele.

E ultima plecare 窶 sau ultima テョntoarcere 窶 ネ冓 cea mai dorintト. Mテ「ine, joi, vasul de cトネトフori va porni spre Constanネ嫗 la primele ore ale dimineネ嬖i. De ceva vreme nu-mi mai imaginez cトネトフoriile, ci doar テョnceputul ネ冓 sfテ「rネ冓tul lor, cトツi toate cトネトフoriile sunt la fel; doar テョmprejurトビile テョn care テョncep ネ冓 テョn care se terminト ne sunt ascunse. Lucruri ネ冓 oameni; mineral ネ冓 organic; miネ冂are ネ冓 repaos; ネ冓 tu 窶 cu lentila diformト a sufletului tトブ 窶 テョn mijlocul lor. Ce monstru テョnspトナmテ「ntトフor poate fi marea pentru sufletele テョntunecate de umbra morネ嬖i!

Primul gong al テョnserトビii se aude de undeva de deasupra, din cerul テョntristat. Ceva din fiinネ嫗 mea テョntra テョn rezonanネ崙 cu pトノテ「ntul gata sト adoarmト ネ冓 cu marea ce 窶 dimpotrivト 窶 se trezeste ネ冓 テョネ冓 agitト ameninネ崙フor braネ嫺le de spumト. テ士i descopトビ 窶 ascunse adテ「nc テョn oase ネ冓 テョn mトビuntaie 窶 formele simple ale iubirii de viaネ嫗 ネ冓 de moarte: foamea ネ冓 somnul. Gazda mト aネ冲eaptト deja cu masa pusト. E timpul sト pornesc spre oraネ, sト mananc ネ冓 sト mト culc apoi pentru ultima oarト テョn patul テョngust ネ冓 tare din camera de la etaj. Aceleaネ冓 lanturi ale trupului ce テョndeamnト zilnic la rebeliune ネ冓 la transcendenネ崙, zornトナe badjocoritor. Mト gテ「ndesc la scrumbii prトニite, la vin tテ「nトビ, la neantul binefacator ce aネ冲eaptト dincolo de ploape ネ冓 sufletul se predト.

Drumul spre oraネ este acoperit mai テョntテ「i de nisip, mai apoi de colb ネ冓 テョn sfテ「rネ冓t de o vegetaネ嬖e rebelト ネ冓 meschinト. Trec pe lテ「ngト cimitir ネ冓 pe lテ「ngト bisericト 窶 o clトヅire atipicト, albト ネ冓 rotundト, cu ferestre mici ネ冓 porネ嬖 テョnalte, larg deschise; gardul de sテ「rmト ce le テョmpresoarト e ruginit ネ冓 nトビuit pe alocuri, iar crucile sunt strテ「mbe. Dacト nu ar mirosi atテ「t de pトフrunzトフor a tトノテ「ie ネ冓 dacト nu s-ar テョntrezトビi sclipirea fugarト a unor candele rトホleネ嫺, aネ crede cト e un loc pトビトピit. Rezist テョndemnului lトブntric de a intra; mi-e teama cト m-aネ transforma テョntr-un vaporean ネ冓 mi-ar dori sト rトノテ「n pentru o vreme. Aici oamenii sunt sfioネ冓 ネ冓 zgテ「rciネ嬖 cu bucuriile ネ冓 cu tristeネ嬖le lor; nu テョl cunosc pe Dumnezeul care ridicト mausolee ネ冓 biserici, ci pe Dumnezeul care calcト cu seninトフate pe ape; aici marea, pトノテ「ntul au facut pace demult cu cerul; aici pentru viaネ嫗 ネ冓 pentru moarte se aduc aceleaネ冓 rugトツiuni. Iar pentru mine ネ冓 pentru tine o vreme poate テョnsemnト pentru totdeauna....

Primele case rトピar ca niネ冲e oaze rトホleネ嫺 テョn mijlocul cテ「mpului nisipos de la marginea oraネ冰lui. Au grトヅini pline cu pomi fructiferi pitici ネ冓 テョntテ「mpinト amurgul fトビト sト-ネ冓 aprindト lumini テョn ferestre. Oamenii lipsesc (sau poate nu mト strトヅuiesc テョndeajuns pentru a-i vedea). Suprema lor virtute 窶 pentru care テョi admir ネ冓 pentru care am cトブtat locul acesta 窶 este tocmai absenネ嫗 lor din mijlocul lucrurilor, (chiar ネ冓 atunci cテ「nd pot fi vトホuネ嬖). Lucrurile capトフト astfel o ネ兮nsト la viaネ崙, cトツi ele ajung テョn ochii ネ冓 テョn inimile cトネトフorilor neumbrite de prezenネ嫗 umanト. Pe mトピurト ce mト apropii de centru, forma clトヅirilor se schimbト: se テョnalネ崙 cu un etaj sau douト, capatト balcoane de piatrト, renunネ崙 la grトヅini ネ冓 テョネ冓 alトフurト zidurile. Evit centrul pentru a nu テョntテ「lni maネ冓nile ネ冓 oamenii ce nu au テョncetat テョncト lucrul; pe strトホile laterale obloanele magazinelor sunt trase ネ冓 s-a aciuat linistea: o liniネ冲e テョndulcitト de ultimele raze vineネ嬖i ale soarelui, o liniネ冲e pe care o sorb テョn suflet ca pe o ambrozie, o liniネ冲e ca o テョmbrトκ嬖ネ兮re.

Ajung テョn port odatト cu aprinderea felinarelor ネ冓 vトヅ cum テョn lumina lor fluviul adormit pare o piele de ネ兮rpe cu solzi lucitori. Aici este punctual zero de unde oraネ冰l テョネ冓 extrage energia ネ冓 tot aici テョntテ「lnesc primii oameni. Trec pe lテ「ngト un grup de bトビbaネ嬖 adunaネ嬖 テョn jurul unei mese pe care troneazト 窶 ca un idol pトトテ「n 窶 o sticlト de bトブturト; mai テョncolo un grup de copii se joacト テョn tトツere ca niネ冲e pトパuネ冓 pe marginea drumului. Cu toネ嬖i mト petrec cu priviri curioase ネ冓 pasnice, ce nu mト fac sト mト simt un strトナn pierdut. テ始 acest colネ al lumii singuratatea este atテ「t de cunoscutト fiinネ嫺lor umane テョncテ「t topeネ冲e neテョncrederea inerentト oricトビei テョntテ「lniri dintre necunoscuネ嬖. テ始 alte circumstanネ嫺 poate m-aネ fi oprit sト テョi テョnvトκ pe puネ冲i jocuri cu mingea sau trucuri cu cトビネ嬖 de joc ネ冓 m-aネ fi aネ册zat la masト pentru a primi lecネ嬖i despre pescuit. ネ亙 pentru a ciocni pahare mici pline cu licoarea transparentト ネ冓 tare.

テ始tunericul total, rece ネ冓 lichid, ieネ冓t parcト din adテ「ncul fluviului, mト gトピeネ冲e テョntr-o curte テョnghesuitト sub o boltト de viネ嫗, sトフul. Gazda s-a culcat, miroase a stuf ネ冓 cenuネ卞, iar dorul de tine テョmi simte slトッiciunea ネ冓 mト テョmpresoarト. Nu am unde fugi, decテ「t spre somn, dar somnul este un copil al liniネ冲ii. Te iubesc 窶 nu テョncape テョndoialト 窶 ネ冓 totuネ冓 mト テョntreb cum se poate naネ冲e din asta o eticト. Tu eネ冲i テョnceputul ネ冓 sfテ「rネ冓tul, テョnsト atテ「tea drumuri duc cトフre tine! Oh! Daca nu te-aネ iubi 窶 テョmi dau rトピpunsul tot eu 窶 m-am テョnnトノoli テョn furie, m-aネ テョneca cu ura ネ冓 aネ urla ca un nebun. Suferinネ嫗 fトビト o dozト de iubire, de credinネ崙 sau de filozofie este calea cea mai scurtト a omului spre animal. Iar テョn ultimト vreme pテ「nト ネ冓 mofina ネ冓-a pierdut magia. Rテ「nd pe rテ「nd mト pトビトピesc toネ嬖 Dumenzeii ネ冓 toata pleiada de filozofi greci, germani sau englezi. Doar tu mi-ai rトノas. Tu 窶 copil al toamnei, tu 窶 leoaicト a iernii, tu 窶 nectar de primavarト. ネtiu cト nu mト vei pトビトピi ネ冓 mト vei aネ冲epta. Aproape cト nu-mi mai amintesc chipul ネ冓 trupul tトブ, dar テョmi este mai uネ冩r sト mト joc cu imaginaネ嬖a, decテ「t sト テョmi chinui memoria. Dupト atテ「ta timp, dupト atテ「ta departare ネ冓 dupト atテ「tea vテ「lvトフトナ, iubirea pentru tine テョncape テョn orice formト. Mi se pare cト mai devreme, pe mal, ai convins un nor sト テョネ嬖 copieze obrazul ネ冓 fruntea ネ冓 apoi mi-ai zテ「mbit de sub unde; iar acum mi se pare cト テョネ嬖 aud glasul テョmpletindu-se cu sテ「sテ「itul vテ「ntului. Nu テョネ嬖 mai scriu pe suporturi vegetale sau minerale 窶 am fトツut-o deja ネ冓 mi-am テョndeplinit promisiunea 窶, ci doar pe suportul sufletului, mトフurat ネ冓 mトツinat de tトツere ネ冓 de timp, precum o stテ「ncト de valuri. Termin de fumat o ultimト ネ嬖garト cu sentimentul de revanネ卞 al rトピpopitului. テ始 vreme ce urc spre camerト pe scara exterioarト, mト dezbrac fトビト sト aprind lumina ネ冓 mト テョntind テョn pat, toate pトビerile se transforma テョn certitudini. 窶慂亙 tu ネ冓 iubirea existト/ ネ亙 moartea existト ネ冓 ea!窶.

Nu pot dormi imediat. Mト supトビト trupul, un roi de ネ崚「nネ嫗ri flトノテ「nzi nu-mi dト pace, テョnsト nu sunt deznトヅトニduit. Nu mai cred テョn nimic sau 窶 mai bine spus 窶 cred cu tトビie テョn nimic. Iatト: exultarea absurdului este de fapt un pact cu haosul; alungarea foネ冲ilor Zei nu este altceva decat preludiul reconfigurトビii Cerului ネ冓 a sufletului; iar durerea 窶 oricテ「t de aproape anunネ崙 moartea 窶 este tocmai semnul de netトトトヅuit al vieネ嬖i. Mト uimeネ冲e puterea omului de a gトピi strategii de テョnfruntare a mortii ネ冓 a iubirii! テ始cep sト cred cト テョnsuネ冓 moartea ネ冓 iubirea nu sunt altceva decテ「t strategii ale conネ冲iinネ嫺i trezite テョn faネ嫗 existenネ嫺i. ネ亙 atunci pentru a stii ce este existenネ嫗, conネ冲iinネ嫗 se テョntreabト tocmai invers: 窶廛e ce exista ceva, mai degrabト decテ「t nimic?窶. Premoderni se lamenteazト: 窶廰umea existト dinaintea mea ネ冓 va exista ネ冓 fトビト mine窶; moderni se laudト: 窶廰umea existト pentru ca eu exist窶, iar postmoderni ridicト din umeri: 窶廢u sunt Lumea窶. Dragostea ネ冓 moartea. Subtilul argument la care apeleazト conネ冲iinネ嫗 pentru a-ネ冓 testa existenネ嫗: テョnchipirea a ceva ce nu exista nu-ネ冓 mai are rost テョn post modernitate; postmodenitatea anuleazト logica binarト ネ冓 adevトビul ネ冓 le テョnlocuieネ冲e cu emoネ嬖a schizoidト ネ冓 cu opinia bipolarト; pentru postmodern orice elucubraネ嬖e a minネ嬖i poate exista ネ冓 mod necesar existト. Filozofia a pierit テョn postmodernism, aネ兮 cum piere o modト; a fi filozof nu テョnseamnト テョn primul rテ「nd sト テョnネ嫺legi lumea, ci mai ales sト faci pace cu ea, sト o accepネ嬖 ネ冓 sト テョネ嬖 gトピeネ冲i locul テョn ea; lumea テョnsト acum se dilueazト テョn subiect, iar conネ冲iinネ嫗 ce ne extrage din lume se atrofiazト. Oh! Blestematト fie aceastト chinuitoare neodihnト a minネ嬖i! La 窶廚ugito, ergo sum窶 spus de Descartes, Nietszche replicト テョn 窶慂tiinネ嫗 voioasト窶: 窶彜um, ergo cugito窶. テ始cト exist. Mト テョnvテ「rt テョntr-o horト テョmpreunト cu Descartes ネ冓 sfテ「ntul Augustin ネ冓 apoi sunt abandonat テョn adテ「ncul celui mai negru iad: nimicul, cu tot cu ecoul durerilor din oase ネ冓 cu zumzトナtul insectelor vampir.

テ始 oraネ册le de cテ「mpie ネ冓 de munte, acolo unde formele de relief sau clトヅirile pot ascunde umbre テョn pliurile ネ冓 テョn firidele lor, oamenii decid cテ「nd テョncepe ziua dupa bunul lor plac. Fie ascultト glasul ceasului, fie dau crezare cocoネ冓lor ネ冓 vテ「ntului, fie asociazト trezirea din somn cu zorii; ネ冓 aproape niciodatト nu ajung la un consens. テ始 apropierea mトビii テョnsト, soarele este stトパテ「nul nedisputat al timpului ネ冓 al spaネ嬖ului. Chiar ネ冓 atunci cテ「nd テョntre el ネ冓 pトノテ「nt se interpune o pテ「nzト de nori. Nu te poti ascunde nicトナeri de razele lui amplificate ネ冓 aruncate テョnapoi spre cer de oglinda mトビii. De cum deschid ochii ネ冲iu cト ziua de joi va fi o zi tulbure. Lumina dimineネ嬖i ce umple odaia nu este gトネbuie, ci violacee ネ冓 se aネ冲erne pe lucruri ネ冓 fiinte ca un praf. Nu テョmi este greaネ嫗; sunt doar ameネ嬖t. テ士i strテ「ng bruma de bagaje, テョmi iau la revedere de la gazda 窶 o femeie micト, grasト ネ冓 tot timpul emoネ嬖onatト 窶 ネ冓 mト テョntorc テョn port. O pテ「clト uネ冩arト coboara テョncet pe Dunトビe ネ冓 apoi se risipeネ冲e テョn apropierea golfului. Cテ「t timp aネ冲ept legatura ce mト va duce la vasul de linie, alトフuri de alネ嬖 cテ「ネ嬖va turiネ冲i ネ冓 localnici, o petrec cu privirea. Vテ「ntul ce bate din larg s-a テョnteネ嬖t vizibil. Lテ「ngト celトネalt mal desluネ册sc silueta unei dragaline テョn dreptul ruinelor unei foste fabrici de conserve; テョn rest fluviul este liber. Umezeala din aer ascute dinネ嬖i frigului ネ冓 tremur la union cu celelalte persoane adunate pe ponton pentru テョncト o jumトフate de orト.

Dupa ora opt, trupul soarelui se ridicト テョn テョntregime peste orizontul negru; din el ネ崚「ネ冢eネ冲e o luminト tulbure ネ冓 i se vede conturul neclar ca printr-un fund de sticlト. Tot atunci mugetul unei sirene anunネ崙 sosirea legトフurii. Ne テョnghesuim テョntr-o barcaz cu botul ascuネ嬖t ネ冓 テョnトネネ嫗t, special conceput pentru a urca valurile ce se テョnfoaie la vトビsarea fluviului テョn mare. テ四 manevreazト un bトビbat bronzat ネ冓 taciturn ce priveネ冲e cu ochii mijiネ嬖 pe deasupra noastra ネ冓 pe deasupra apei. Pare テョngrijorat ネ冓 テョncearcト sト nu-ネ冓 molipseascト pasagerii cu temerile sale; graba テョnsト テョl dト de gol; leagト ネ冓 dezleagト paramele, aruncト pトフuri peste rテ「ndurile de bトハci ネ冓 aネ册azト oamenii pe ele ネ嬖nテ「ndu-i de umeri. テ四 urmトビesc pテ「nト cテ「nd ne desprindem de mal ネ冓 apoi テョmi テョndrept atenネ嬖a cトフre cei doi bトビbaネ嬖 ce mト テョncadreazト. Pentru prima data mト aflu 窶 dupト mult timp 窶 atテ「t de aproape de semeni テョncテ「t le simt cトネdura ネ冓 le aud respiraネ嬖a. テ司 iert fiindcト ネ冲iu cト sunt la fel de bolnavi ca ネ冓 mine, iar marea speranネ嫺i テョi amトトeネ冲e ネ冓 pe ei.

Oraネ冰l cu clトヅirile lui albe, aliniate cuminte pe mal, rトノテ「ne テョn urmト; mi se pare cト la capトフul lui, urcatト pe o colinト, o fetiネ崙 テョmi face cu mテ「na ネ冓 テョi rトピpund テョn acelaネ冓 fel. Poate mト テョnネ册l; vテ「ntul miネ冂ト braネ嫺le pline ale copacilor ネ冓 stuful テョn ritmul trist al braネ嫺lor ce anunネ崙 plecトビi ネ冓 promit aネ冲eptトビi. Nu am timp sト constientizez despトビネ嬖rea; tot ce trトナesc acum e de fapt o despトビネ嬖re; ネ冓 tot ceea ce mai conteazト e destinaネ嬖a; tu. Dupト primul cot al Dunトビii dispare ネ冓 stuful 窶 de-o parte 窶 ネ冓 pトノテ「ntul locuit de om 窶 de cealaltト; fluviul este prins テョntre stテ「nci ネ冓 condus adテ「nc テョn mare, acolo unde furtuna ne aネ冲eaptト ca pe o pradト. E frig; e frig ca pe un gheネ嫗r. Valurile ling copatistia tot mai amenintトフor ネ冓 テョネ冓 schimbト neテョncetat direcネ嬖a. テ始aintam greu ネ冓 zbuciumul vasului zmulge icnituri pasagerilor care テョネ冓 pierd echilibrul ネ冓 cumpトフul. Pentru mine nu are importanネ崙 ceea ce se interpune テョntre noi, dupト cum nu mai are importanネ崙 nici ceea ce las テョn urmト; lipsa controlului este テョnsト exasperantト. Aleg sト cred テョn bトビbatul care strテ「nge din dinネ嬖 la pupa ネ冓 ネ嬖ne cu ambele mテ「ini cテ「rma.

テ始 interiorul bトビcii se adunト apト. Sunt nevoit sト テョmi ridic picioarele pentru a nu mト uda, fiindcト port sandale. Teama mea cea mai mare, ce mト テョncearcト parcト dintotdeauna 窶 fトビト sト aibト drept cauzト vreun incident cunoscut al copilariei 窶 este teama de テョnec. Am evitat de cテ「nd mト ネ冲iu piscinele, lacurile sau rテ「urile ネ冓 窶 atunci cテ「nd a fost cazul 窶 apa mトビii. Idea teribilト cト odatト mort voi rトノテ「ne prizonier al unui teritoriu necunoscut, bizar ネ冓 neiubit, complet strトナn lumii テョn care ai trait (ネ冓 ca nimeni, niciodatト nu テョネ冓 va mai aminti de mine) nu admite niciun apel din partea raネ嬖unii. Odatト テョnecat, aネ fi ajuns prins テョn chihlimbar 窶 ca o nevolnicト insectト antedeluvianト - ネ冓 m-aネ fi dizolvat テョncet, テョncet; aネ fi ratat ネ兮nsa mineralitトκ嬖i, sansa de a hrトハi lumea テョn care am trトナt odatト, ネ兮nsa de a mト テョntoarce sub o altト formト. Cテ「nd moartea este departe preocuparea pentru soarta trupului ネ冓 a sufletului dupト moarte este exclusivト, iar reflexele crestine nu pot fi テョnvinse: trupul trebuie conservat, mトツar simbolic, pentru ca la sfテ「rネ冓tul timpului vom avea cu toネ嬖i nevoie de el pentru a fi reテョnviaネ嬖. Este promisiunea unui Dzeu ce se lasト aネ冲eptat El テョnsuネ冓 ネ冓 care a mai dezamトトit ネ冓 cu alte ocazii; este o promisiune pentru care raネ嬖unea trebuie anulatト, dar pe care nu poネ嬖 s-o テョnvingi uネ冩r. Oricテ「t am vrea, cu totii repetトノ aceeaネ冓 rugトツiune: 窶廾h, trup al meu, ancorト ネ冓 テョnchisoare, nトピcトフor ネ冓 cuibar de pトツate, dor ネ冓 nトパastト, suntem daネ嬖 unul altuia dupト merit ネ冓 cu mトピurト pentru vecie; ne vom despトビネ嬖 o vreme, apoi pトツatele mele ネ冓 greネ册lile tale vor fi cテ「ntトビite ネ冓 テョn sfテ「rネ冓t va fi sト ne テョntテ「lnim テョntr-o nouト viaネ嫗; ネ冓 pe cテ「t de mult te urトピc acum pentru piedicile pe care mi le pui テョn cale, pe atテ「t de mult te voi iubi テョn ceasul revederii ネ冓 al mテ「ntuirii.窶 Sト fi cu adevトビat ateu テョn lumea modernト 窶 adica un om care nu s-a certat cu Dzeu, ci a uitat de El ネ冓 de toate テョnvトκ崙フurile Lui 窶 テョnseamnト de fapt sト parcurgi un imposibil proces de convetire テョn sens invers.

Dar moartea se apropie テョntotdeauna ネ冓 cテ「nd ajungi sト テョi simネ嬖 aroma pトフrunzトフoare ネ冓 sト テョi auzi glasul asurzitor テョnトブntrul tトブ, ea nu mai este o poartト, ci un zid. Cテ「nd te cufunzi cu capul テョn apト, gテ「ndul la trupul suspendat テョntr-o perpetuト pace verde dispare ネ冓 totul devine prezent ネ冓 urgenネ崙. Nu e nevoie sト fi trトナt vreodatト senzaネ嬖a de テョnec; mi-o テョnchipui cu destulト voluptate ネ冓 acurateネ嫺. テ始ainte de toate e ネ嬖pトフul plトノテ「nilor, disperarea atavicト ce テョネ嬖 umple creierul ネ冓 spasmul necontrolat al corpului. Eネ冲i antrenat テョntr-o luptト totalト ネ冓 moartea nu-ネ嬖 lasト nicio clipト de rトトaz; e ca ネ冓 cum ai lua cu tine pentru vecie durerea infinitト din piept; e ca ネ冓 cum trupul ar fi strivit ネ冓 sufletul nu ar mai putea sト se desprindト. Un filozof Indian recomanda la un moment dat drept panaceu pentru depresii, angoase ネ冓 atacuri de panicト o autoaxfisiere (executata prin acoperirea cu mトナnile a cトナlor respiratorii); テョn timp ce trupul, lipsit de aer, ネ嬖pト, mintea renunネ崙 la orice filozofie goalト ネ冓 テョi acordト atenネ嬖a de care are nevoie. Poate cト are dreptate; acest exercitiu 窶 pe care nu l-am incercat (テョncト) 窶 este unul subiectiv ネ冓 spiritual; ar trebui lトピat sト pluteascト テョn lume fトビト a fi combatut, cテ「tト vreme adevトビul lui ar putea fi stabilit fie ネ冓 de un sigur caz テョn care ar funcネ嬖ona. Oricum, mト tem de テョnec, mト tem pentru cト テョn ambele iportaze m-aネ pierde: fie aネ fi forネ嫗t sト reneg toate lucrurile pe care le gテ「ndesc ネ冓 テョn care cred (ネ冓 mai ales pe tine), fie m-ar despトビネ嬖 de trup ネ冓 astfel mi s-ar refuza pentru totdeauna テョntoarcerea cea mare, テョntoarcerea definitivト...

Stropii pe care valurile テョi aruncト peste noi se preschimbト テョn stropi de ploaie. Obrazul nu face nicio distincネ嬖e; vトヅ テョnsト piネ冂トフurile ploii pe toatト テョntinderea fremトフテ「ndト al mトビii. Totul テョn jur creネ冲e; valurile se テョnalネ崙, vテ「ntul aleargト mai repede, negura devine tot mai adテ「ncト. ネ亙 parcト ネ冓 silueta vasului de linie se テョndepトビteazト, de parcト n-ar mai fi avut rトッdare sト ne aネ冲epte. Pretutindeni spaima 窶 spaimト lichidト. Undeva 窶 destul de aproape, judecテ「nd dupト bubuitul care テョl urmeazト 窶 un fulger cade pe apa tuciunie brトホdatト de dare de spumト ネ冓 lumineazト pentru o clipa tot ceea ce e prins sub clopotul norilor. Urmeazト o replicト ネ冓 apoi テョncト una. Dupト ce se stinge ecoul luminii, ziua abia テョnceputト se transforma definitiv テョn noapte. Soarele a amuネ嬖t, iar orizontul nu se mai vede. E primul act al recviemului furtunii ネ冓 moartea se bucurト. テ士i acopトビ nasul ネ冓 gura cu mテ「inile (ca テョn acel inocent exerciネ嬖u propus de filozoful indian), テョmi ネ嬖n preネ de cテ「teva secunde respiraネ嬖a ネ冓 cテ「nd aerul テョmi (re)テョnundト plトノテ「nii, pトフrund テョn liniネ冲e. テ始ネ嫺leg acum sensul spiritual al torturilor la care テョネ冓 supuneau trupurile cトネugトビii テョn trecut; nu テョネ冓 pedepseau trupurile 窶 窶從トピcトフoare ネ冓 cuibare de pトツate窶, ci テョネ冓 テョntトビeau spiritele テョn credinネ崙. Da! Te am cu mine, テョn mijlocul acestei naturii rトホvrトフite, proaspトフト ネ冓 neテョnduplecatト, ca pe o credinネ崙 mai puternicト decテ「t trupul decトホut din toate drepturile vieネ嬖i.

Uneori minunile nu sunt altceva decat prelungiri ale cosmarelor. Ma regasesc 窶 inexplicabil 窶 pe puntea vasului, la capatul unui slalom supraomenesc printre valuri ca niste pumni enormi, sub panza tot mai deasa a ploii, cu mainile infipte テョn trupul de lemn al barcii. Retin doar chipul impietrit al marinarului ce tine carma ネ冓 urletul motorului ce acopera urletul vantului ネ冓 al apei. ネ冓 parti dintr-o rugaciune テョn care pomenesc din cand テョn cand numele tau. Izbanda nu este a omului; izbanda este fie o indurare a lui Dumnezeu, fie o slabiciune a naturii; iar recunostinta mea 窶 cat se poate de inoportuna テョn aceste momente 窶 are forma unei multumiri catre trinitatea Om-Natura-Dumnezeu. Pericolul insa nu a trecut; am schimbat cosciugul plutitor de lemn cu unul de metal mai mare. Dupa ce imi abandonez bagajul テョn sala de mese, revin intr-o zona ferita a provei de unde se poate cuprinde vascozitatea slab luminata prin care inaintam. Incerc sa imi aprind o tigara 窶 un gest de pura sfidare 窶 ネ冓 nu reusesc decat dupa mai multe incercari nereusite din pricina umezelii ネ冓 a tremurului mainilor; nu ma simt テョn siguranta insa imi vine sa intarat fiarele de apa ネ冓 vant ce imi dau tarcoale. Mi-e atat de greata incat nu ma pot tine pe picioare ネ冓 pentru prima data trece de orice bariera gandul ca poate nu voi ajunge la destinatia ultima. Iar ce-i mai rau 窶 stiu prea bine! - abia urmeaza; tocmai de aceea vreau sa ma gaseasca aici, テョn picioare, テョn fruntea navei (chiar daca nu la conducerea ei), cu trupul frant, insa lucid ネ冓 cu vointa incordata窶ヲ
窶廛ulcea mea, sト nu spui nimトハui cト am avut odatト slトッiciunea infamト de a te alunga (plecテ「nd), o slトッiciune mai mare decat frica, deznトヅejdea sau furia. Nu-ネ嬖 cer iertare, cトツi a cere iertare テョn dragoste este forma de politeネ嫺 a diavolului. テ縞嬖 mトビturisesc テョnsト. Mi-am alungat singura salvare, singura ネ兮nsト la eternitate 窶 atテ「t cテ「t ea conteazト!, cトツi frica,deznトヅejdea sau furia nu au posteritate precum dragostea. Dar acum 窶ヲ acum mト テョntorc. ネtiu cテ「t de grea este aネ冲eptarea unei テョntoarceri, mai grea decテ「t テョntoarcerea テョnsトκ冓, ネ冲iu cト timpul poate vindeca totul 窶 mai puネ嬖n moartea, ネ冲iu cト victoria absurdului este aproape o certitudine. Dar mai ネ冲iu 窶 cu siguranネ嫗 unei raネ嬖uni テョnfrテ「nte, ajuse テョn pragul acceptトビii 窶 cト te voi テョntテ「lni la capトフul drumului, テョn port. Sau poate chiar mai devreme窶ヲ窶
Mi-am adus cu mine caietul de notiネ嫺. Nu scriu, ci doar recitesc. Lumina este slabト ネ冓 nestatornicト ネ冓 cuvintele テョmi fug prin faネ嫗 ochilor. Stau テョn picioare, sprijinit cu spatele de cabina pilotului, zgテ「lネ崚「it de tangaj ネ冓 urmトビit de picトフuri rトホlete de ploaie. Dacト vreodatト acest caiet va ajunge テョn mテ「inile tale, sト nu cumva sト-ネ嬖 テョnchipui cト lacrimi ネ冓 nu ploaia au dizolvat ici ネ冓 colo cuvintele. E atテ「ta furtuna テョn lume テョncテ「t zbuciumul meu exterior ar semトハa cu tresトビirea unui statui; e atテ「ta zgomot テョn jur, テョncテ「t ネ嬖pトフul meu nu ar ajunge nici pテ「nト la propriile-mi timpane; ネ冓 e atテ「t de lichid totul テョncテ「t lacrimile ar fi o risipト テョn plus. Sunt テョmpトツat. Cテ「teodatト テョnchid ochii pentru a-mi alunga ameネ嫺ala ネ冓 pentru a-mi aduna gテ「ndurile. Sunt aici, departe de lume, pe aceasta insulト plutitoare spre infern ネ冓 duc cu mine douト izbテ「nzi ale paradisului: viaネ嫗 ネ冓 dragostea. Doar una dintre ele mi se poate lua 窶 cea care nu a fost de fapt niciodata a mea, ci mi s-a dat cu テョmprumut pentru a putea ajunge la cea de-a doua.
Acum テョnネ嫺leg... Niciodatト omul nu ネ冓-a dorit ネ冓 nu ネ冓-a cトブtat sfテ「rネ冓tul din pricina bolii, a oboseli sau a disperトビii; tot ce a trトナt ネ冓 a acumulat nu a dus niciodatト omul cu adevトビat la decrepitudine spiritualト, テョn pragul marelui nimic, テョn anticamera desfinネ崙ビii conネ冲iintei; dacト omul ネ冓-a cauzat propria prトッuネ冓re a fost nu pentru cト nu mai era loc de creネ冲ere sau pentru cト テョntrega construcネ嬖e devenise subredト, ci pentru cト ネ冓-a dorit un nou テョnceput. Niciodatト Neatul. Moartea a fost nu numai un prilej de テョntoarcere cトフre テョnceputuri, ci ネ冓 o pregトフire a unui nou テョnceput. Natura a ネ冲iut-o dintotdeanua. テ始 schimb civilizaネ嬖ile ネ冓 culturile au descoperit acest fapt tテ「rziu, mult prea tテ「rziu (pentru ele テョnsele); civilizaネ嬖ile ネ冓 culturile au decトホut ネ冓 au pierit テョn primul rテ「nd pentru cト ネ冓-au dorit 窶 ネ冓 a apトビut insidioasa oportunitate 窶 a unui nou テョnceput. Iar acum oportunitatea ce se aratト omului (ネ冓 culturilor ネ冓 civilizatiei actuale) este tocmai moartea morネ嬖i. Adicト moartea tuturor テョnceputurilor ネ冓 a tuturor テョntoarcerilor窶ヲ Ce binecuvantare テョn a stii cト pot muri テョncト, ネ冓 cト te iubesc テョntr-atテ「t テョncテ「t pot face din moarte o reテョntoarece!
Simt lupta de sub punte a oamenilor ネ冓 a maネ冓nilor; テョncordarea monstruoasト, spaima, transpiraネ嬖a. Marea se ridicト cu tenacitate de jur-テョmprejur, de parcト ar simネ嬖 slトッiciunea prトホii. Valurile se テョmbrトκ嬖ネ册azト peste corpul de fier al vasului, iar apa nu se retrage テョnapoi テョn mare, ci se infiltreazト prin toate gトブrile, テョncercテ「nd sト tragト vasul テョn adテ「nc. O spumト neagrト pe care rafalele de vテ「nt o spulberト repede, rトノテ「ne テョn urma asalturilor. Fiecare redresare, fiecare minut テョn care carena rezistト sunt tot atテ「tea izbテ「nzi; un singur final este cu putinネ崙: linistea verde ネ冓 eternト. Trecem pe lテ「ngト douト ambarcaネ嬖uni mai mici, ce vin din sens opus ネ冓 cautト portul; clopotele lor de bord cテ「ntト notele joase ale unui prohod, iar de la provト li se rトピpunde テョn contrapunct cu aceeaネ冓 temト muzicalト a fatalitトκ嬖i. Refuz sfatul cテ「torva mateloネ嬖 de a mト retrage テョnトブntru. Cトパitanul テョnsuネ冓 テョncearcト fトビト succes sト mト convingト; iese din cabina pilotului テョnfトκ冰rat テョntr-un parpalac alb, cauciucat, mト bate pe umar ネ冓 テョmi spune cト nu a mai テョntテ「lnit o astfel de furtunト turbatト, pe o mare 窶 テョntr-adevトビ: rea ネ冓 capricioasト, テョnsト 窶 lipsitト de putere cum e Marea Neagrト窶ヲ.
窶廛raga mea, cテ「tト vreme mai existト destinaネ嬖i テョntre dragoste ネ冓 moarte, mai existト cトナ ネ冓 dacト mai existト cトナ, oricテ「t de テョncurcate ネ冓 primejduite, Lumea mai este totuネ冓 cu putinネ崙.窶 Nu omul, ci actul uman are valoare テョn Lume. Nu afirm cト omul nu existト テョn Lume (ネ冓 nici esenネ嫗 lui intrinsec valoroasト), dar テョntre om ネ冓 lume se テョntinde un ocean de interpretトビi, ネ冓 nici un act nu poate aduce omul cu adevトビat ネ冓 total la liman, テョn lume. Existト o distanネ崙 テョntre conネ冲iinネ崙 ネ冓 identitate. Omul rトノテ「ne captiv pe o insulト a dorinネ嫺lor ネ冓 a intenネ嬖ilor (poate cト toate bune); pe cテ「nd lumea este un spaネ嬖u al voinネ嫺i ネ冓 al putinネ嫺i. Cトナle oamenilor 窶 actele lor, voinネ嫗 ネ冓 putinネ嫗 lor -, nu oamenii, alcトフuiesc lumea; la capetele acestor cトナ se aflト テョntotdeauna dragostea sau moartea; ネ冓 ele trebuie urmate. Urmテ「ndu-le, ne putem テョnchipui oamenii la care nu vom ajunge niciodatト ネ冓 putem aduce lテ「ngト noi, pe insula noastト, テョn singuratatea noastト, nトネucile lor. ネ冓 窶 uneori, テョn rare momente de graネ嬖e! - ne putem テョnchipui cト propriile noaste acte, vor duce propriile noastre nトネuci テョn singurトフatea altor oameni.
Treptat, iadul テョネ冓 テョnchide porネ嬖le. テ始 intuneric ネ冓 テョn furtunト timpul se rupe, iar conネ冲iinネ嫗 privatト de simネ孛ri se rトフトツeネ冲e. Poate cト de fapt sunt prizonierul unui coネ冦ar, iar valurile nu sunt altceva decテ「t cutele aネ冲ernutului テョn care mト zbat. Nu ネ冲iu cテ「t rトノテ「n la prorト, singur ネ冓 aproape orb. Urletul mトビii este mai puternic decat urletul lumii ネ冓 decテ「t urletul trupului.
Cテ「nd mト trezesc este deja tテ「rziu. Nu este o certitudine a pierderii cursei cu timpul, ci o senzaネ嬖e de ieネ冓re din timp. Trトナesc pentru o clipト nedumerirea unui naufragiat pe o insulト pトビトピitト, fトビト trecut ネ冓 cu un singur companion etern. Vineri. Doar pentru o clipト, cトツi orice trezire este テョn acelasi timp o cトヅere dureroasト テョn tine テョnsuネ嬖, o cトヅere ce nu テョネ嬖 este refuzatト niciodatト. Apoi, fトビト menajamente - prima テョntテ「lnire cu lumina; mト simt trトヅat, iar tandreネ嫺a luminii este insuportabilト dupト iadul テョntunericului. Mト aflu テョntr-o cabinト テョngustト ネ冓 sトビトツトツioasト, cu douト hublouri mari ce acネ嬖oneazト ca douト lupe; pe patul opus 窶 nedesfトツut 窶 se aflト bagajul, o parte din haine ネ冓 caietul meu de notiネ嫺, umed ネ冓 mototolit ca o metaforト a bietului meu trup. Abia al doilea gテ「nd se テョndreaptト cトフre tine. Mト cuprinde テョntr-atテ「t de tare nerトッdarea de a te reテョntテ「lni, テョncテ「t テョmi テョnchipui cト acest lucru mai este cu putinネ崙 ネ冓 cト iertarea ta este subテョnネ嫺leasト. Mト ruネ冓nez la fel de repede de propria-mi copilトビie. Substanネ嫗 credinネ嫺i テョn minuni nu este inocenネ嫗, ci ignoranネ嫗. Mト ridic repede din pat, mト テョmbrac ネ冓 alerg pe punte.
Mト aflu undeva テョntre deltト ネ冓 Tomis. Furtuna a anihilat ieri lumea テョn care eram un biet muribund, ネ冓 iatト acum biruitoarea lume nouト ネ冓 pe mine reテョnviat テョn ea. La babord orizontul e テョmpトツat; sau mai degrabト 窶 satul. Dincoace, la tribord, pトノテ「ntul a cトパトフat curaj ネ冓 テョsi afirmト テョnaintea cerului curajul. Printr-un abur translucid faleze de argilト ネ冓 piatrト se avテ「ntト テョn calea apei, iar pe plajele lungi ネ冓 arトノii viaネ嫗 se aprinde. Privesc cu jind spre aceasta viaネ崙 pe care mi-o テョnchipui forfotind pe nisipul テョncト umed. Cupluri tinere テョn sトビbトフoarea seducネ嬖ei, copii ametiネ嬖 de misterul apei ce ネ冲erge urmele, adulネ嬖 sorbind cu nesaネ aerul テョncトビcat ca pe un inofensiv drog al liniネ冲ii. E o diferenネ崙 dintre pトノテ「nt ネ冓 mare ce mト intrigト dintotdeauna: nu existト destinaネ嬖i pe mare テョn afara morネ嬖i, ci doar cトナ, nenumトビate cトナ; doar pトノテ「ntul poate gトホdui clipa de nemiネ冂are a unui sfテ「rネ冓t sau a unui 窶 nou 窶 テョnceput. Acum テョnsト cerul tace ネ冓 apa arde de atテ「ta soare, iar テョntre pトノテ「nt ネ冓 mare mai trec doar o brizト discretト ネ冓 dorul meu de tine, ce sunt poate unul ネ冓 acelaネ冓 lucru!.
Am ajuns. テ始cト de la capatul staネ嬖unii de vacanネ嫗 se vトヅ braネ嫺le mari ネ冓 albe ale portului 窶 ce adトパostesc テョn テョmbrトκ嬖ネ兮re cargouri ネ冓 vase de linie, bトビci cu motor, veliere ネ冓 iahturi 窶 テョnsト freamトフul mトビii テョl anunネ崙 cu mult テョnainte. Sunt orele fierbinネ嬖 ale prテ「nzului din miezul cトビora ネ崚「ネ冢eネ冲e viermele somnului. Umbrele lipsesc ネ冓 totul este suspendat テョntr-un eter straniu ネ冓 limpezit. Urcat pe faleze ネ冓 テョntinzテ「ndu-se pテ「nト departe pe dealuri sterpe, oraネ冰l moネ崙ナe テョn spatele portului ネ冓 テョi テョncuviinネ嫺azト neobosita activitate. Din truda oamenilor ce テョnsufleネ嫺sc marile macarale ネ冓 toate maネ冓nile ネ冓 trenurile ce テョネ冓 テョnnoadト drumurile pe maluri 窶 ネ冓 pe care nu テョi vトヅ 窶 se ridicト semnele unei forネ嫺 sfidトフoare, a unei forネ嫺 mai mari ネ冓 mai crude decテ「t natura. Aici 窶 テョn preajma portului 窶 marea nu mai este stトパテ「nト ネ冓 se retrage temトフoare ネ冓 テョmblテ「nzitト 窶ヲ ネ冓 astト este freamトフul ce テョl simt.
Odatト ネ冓 odatト, テョnsトκ冓 moartea 窶 marele port 窶 va fi テョnvinsト de maネ冓ni infernale ネ冓 de oameni transformaネ嬖 テョn titani. ネ亙 atunci vom iubi frumuseネ嫺a unui lucru pe care doar voinネ嫗, rトブtatea sau hazardul ni-l vor mai putea da; テョl vom iubi cu tトビia cu care iubim ceva ce am avut odatト ネ冓 apoi am pierdut definitiv. Cトツi ネ冓 voinネ嫗 ネ冓 hazardul ネ冓 chiar ネ冓 rトブtatea ne vor trトヅa.Vom pluti テョn derivト テョn faネ嫗 unui port ce nu ne va mai primi, pe o apト tematoare ネ冓 テョmblテ「nzitト; ネ冓 toatト mila ce altトヅatト ne cuprindea pentru tot ce lトピam テョn urmト se va テョndrepta テョntr-un final テョmpotriva noastrト, urテ「ネ嬖ndu-ne mai mult decat ne poate urテ「ネ嬖 bトフrテ「neネ嫺a. Reテョntoarcerea, eterna reテョntoarcere nu va mai fi cu putinネ崙窶ヲ
La テョnトネネ嬖mea catargului pescトビuネ冓i se ciondトハesc テョn cトブtarea unor locuri unde sト se aネ册ze. テ始cet, prin grija pilotului, pトフrundem テョn radト; prora navei taie apele mici ale portului printre douト vase surori, iar テョn urma noastrト dトナnuie o dテ「rト discretト de spuma verzuie. Pe mal depozitele, macaralele, tunurile, containerele テョネ冓 recapatト adevトビatele contururi, culori ネ冓 窶 mai ales 窶 proporネ嬖i. Dintr-odatト nu mai sunt singur. Pasagerii au ieネ冓t cu toネ嬖i din cabine, se agaネ崙 de balustrade ネ冓 se apleacト テョn faネ崙 cu entuziasm; テョネ冓 fluturト mテ「inile ネ冓 pare cト pe fiecare dintre ei テョi aネ冲eptト cineva テョn mulネ嬖mea adunatト pe pontoane, de parcト ne-am fi テョntrors dintr-o cトネトフorie テョn jurul lumii. ネtiu cト ネ冓 tu trebuie sト fi acolo, undeva, surテ「zトフoare ネ冓 albト, テョmbrトツatト テョntr-o rochie de muselinト, respirテ「nd fericirea infinitト a reテョntテ「lnirii din care se テョmpトビtトκ册ネ冲e portul, oraネ冰l marea, lumea, universul. Simt pe dinトブntru, テョn zona plexului, o muネ冂トフurト plトツutト. O recunosc; am trトナt-o de atテ「tea ori テョnaintea unei lupte sau a unei destinaネ嬖i cテ「ネ冲igate. Pe strトホile prトデuite ale capitalei, テョmbトフat de lumina tinereネ嬖i ネ冓 a sトビトツiei, pe テョnfricoネ卞フoarele cotloane ale unei instituネ嬖i ce strテ「mba caractere ネ冓 umilea conネ冲iinte, テョntr-un spital テョn care se celebrau noile vieネ嬖, テョn mijlocul unei piaネ嫺te uitate テョn alt secol テョnvトネuit de trilurile unei scripci, pe malul unei mトビi テョndrトトostite de dansul nostru nocturn, テョn speluncile テョnecate テョn fum ネ冓 テョn vicii ale unei foste capitale de imperiu. ネ亙 テョn sfテ「rネ冓t テョn pragul unei nopネ嬖 fantastice, de veghe pe fruntariile lumii. Nerトッdarea de a revedea un loc este テョnsト un sentiment mai puternic ネ冓 mai nobil decテ「t nerトッdarea de a descoperi locuri noi, (cトツi dorul e mai puternic ネ冓 mai nobil decテ「t curiozitatea). Existト 窶 dacト テョmi amintesc bine 窶 o poveste depre un erou blestemat la naネ冲ere ce se テョntorce acasト dupト ce a cucerit lumea, fiindcト acasト era singurul loc テョn care putea fi テョnvins; iar dacト nu existト o astfel de poveste, ea ar trebui scrisト.
Doar cei care au cトネトフorit mテ「naネ嬖 de disperare ネ冲iu cト existト, テョn nemiネ冂area amiezii, un moment テョn care toate adevトビurile culese de pe drum se nトビuie. Cine ネ冲ie ce regret, trezit din adテ「ncurile tulburi ale sufletului, leagト prezentul de un trecut oricテ「t de テョndepトビtat. Senzaネ嬖a sfテ「ネ冓etoare de inutilitate a tot ceea ce s-a テョntテ「mplat テョntre cele douト momente ucide timpul ネ冓 le apropie la infinitezimala distanネ崙 de o clipト. Este insula blestematト a lui Circe. La limitト este ceea ce li se テョntテ「mplト probabil muribunzilor; muribunzii nu-ネ冓 vトヅ viaネ嫗 derulandu-se prin faネ嫗 ochilor, ci sunt transportaネ嬖 direct テョntr-un rai uitat テョnトブntru. Este o cトヅere inversト, o テョntoarcere, o mテ「ntuire... Dar ceea ce la sfテ「rネ冓t este o binecuvantare, テョn orice alt moment nu este altceva decテ「t o invitaネ嬖e adresatト demonului nemilos al amiezii: depresia.
Ultimele manevre: doi marinari テョネ冓 テョnfトκ冩arト pe braネ嫺 parテ「mele de ancorare テョn timp ce apa clocoteネ冲e テョntre babord ネ冓 ネ崙ビm. ネ喨gnalul acut al sirenei alungト percトビuネ冓i, iar umbrele lor se agitト peste punte, peste mare ネ冓 peste mulネ嬖me, precum sufletele neliniネ冲ite din Tartar. E ultimul lucru pe care テョl vトヅ. Valuri nesfテ「rネ冓te de alb strトネuciutor テョmi inundト ochii. Ameネ嫺sc ネ冓 tot ceea ce am fost vreodatト cu adevトビat テョn lume redevine prezentul de acum o clipト. Este o cトヅere inversト, o テョntoarcere, o mテ「ntuire. Sunt din nou ネ冓 tテ「nトビul rebel, ネ冓 angajatul nemulネ孛mit, ネ冓 tatトネ テョngrijorat ネ冓 turistul extaziat, ネ冓 bolnavul plin de speranネ崙 ネ冓 テョndrトトostitul deznトヅトニduit ネ冓 pトツトフosul melancolic; ordinea nu mai are nicio importanネ崙. Sunt laolaltト ネ冓 separat toate aceste sterotipuri banale ネ冓 minutate ale vieネ嬖i. Cテ「nd toate suferinネ嫗 este uitatト, rトノane fericirea. ネ亙 apoi ネ冓 aceste momente dispar テョn neant テョn afarト de unul singur. Ultimul sau 窶 de fapt 窶 primul...
Iatト-l!... Sunt tot eu, cel de acum o clipト sau cel de acum treizeci de ani. Am ajuns テョn port pentru cト un vテ「ntul umed ce bate toatト dimineaネ嫗 dinspre far mi-a purtat sufletul uネ冩r peste coline, prin pieネ嫺le goale din centrul oraネ冰lui, cトフre falezト. Mai devreme am mテ「ncat peネ冲e fript pe cトビbuni ネ冓 am bトブt bragト テョntr-o bodegト テョncropitト din lemn テョnnegrit ネ冓 mテ「ncat de carii, cot la cot cu marinarii ネ冓 lucrトフorii din port. Sunt sトフul, テョnsト foamea din piept nu mi s-a domolit. Sunt tテ「nトビ. テ始cト nu ネ冲iu ce テョnseamnト nici frumuseネ嫺a, nici durerea ネ冓 orice trトナre este mai テョntテ「i de toate o trトナre a pielii; vトヅ lucrurile aネ兮 cum apar nu cum sunt cu adevトビat ネ冓 orice テョntテ「nire cu oamenii, cu natura sau cu lucrurile este o aventurト. Nu am timp pentru gテ「nduri, ci doar pentru uimire. Nu am nimic deosebit de fトツut. Trec pe lテ「ngト un parc de maネ冓ni galbene adormite, iar un deposit de fiare vechi ce reflectト lumina soarelui テョmi provoacト o emoネ嬖e ciudatト. Mai tテ「rziu 窶 cテ「nd o voi reテョntテ「lni 窶 o voi numi tristea lumii care se autodistruge, dar acum nu am un nume pentru ea. Am テョnsト privilegiul libertトκ嬖i; pot pleca de lテ「ngト orice mト indispune sau mト plictiseネ冲e. Grトッesc pasul ネ冓 abia テョntテ「lnirea cu marea mト revigoreazト: trag テョn piept cu nesaネ aerul sトビat ネ冓 pテ「ngトビit de fumul unor utililaje zgomotoase ネ冓 caut un loc la umbrト de unde sト pot contempla テョntテ「lnirea dintre forネ嫗 omului ネ冓 forネ嫗 apei. Am cu mine o carte, un caiet pe care notez impresii ネ冓 cテ「teva vise enorme care depトκ册sc ネ冓 forネ嫗 omului ネ冓 forネ嫗 apei窶ヲ
La テョntrebarea 窶廚ine sunt?窶 テョn fiecare zi rトピpund altceva. Mト hotトビトピc greu ネ冓 mト plictisesc repede. Fierbinネ嫺ala caldarテ「mului, cテ「ntecul mトビii ネ冓 aerul provincial al テョmprejurimilor sunt tot atテ「tea motive pentru acネ嬖une ネ冓 pentru lテ「ncezealト. Necunoscutul ce mi se deschide テョnainte mト face sト fiu agitat, nesトッuit ネ冓 alunecos. Sunt tot ce aネ putea sト fiu; sunt toate rトピpunsurile la テョntrebarea 窶彡ine sunt?窶. Nu cred テョn nimic ネ冓 テョnsトκ冓 cトブtarea lui Dumnezeu este o revoltト. O oglindト mi-ar aratト un chip ascuネ嬖t cu trトピトフuri marcate de inocenネ崙 ネ冓 pregトフite pentru pトツat. Cine sunt?... Undeva, pe drumul maturitトκ嬖i, renunネ崙ノ sト mai gテ「ndim テョn imagini ネ冓 senzaネ嬖i ネ冓 ne mulネ孛mim cu scheme ネ冓 simboluri. Imaginaネ嬖a oboseネ冲e. Recapitulトノ evoluネ嬖a culturalト a omului, dupト cum - テョn stadiul embrionar 窶 recapitulトノ toatト evoluネ嬖a biologicト. Magia moare テョn noi. Iar amintirile se ネ冲erg ネ冓 rトノテ「n doar frazele unei naraネ嬖uni la persoana a treia... Acum テョnsト totul este cテ「t se poate de real. ネ亙 eu, ネ冓 orasul, ネ冓 marea, ネ冓 cerul ネ冓 mai ales tu. Pestre drum de copacul sub care m-am aciuat, cテ「teva scaune 窶 fトビト mese 窶 zac cu fata spre soare ネ冓 spre port. Nu ネ冲iu dacト e un atelier sau o cテ「rciumト. Oamenii par preocupaネ嬖, vorbesc テョntre ei ネ冓 nu au bトブturi テョn mテ「ini. テ士i ridic ochii din carte atras de scテ「nteile pe care rochia ta de muselinト le aruncト テョn jur. De unde ai apトビut? Cufundat テョn vise ネ冓 テョn テョntrebトビi nu te-am vトホut venind ネ冓 aネ册zテ「ndu-te alトフuri de ei. Poネ嬖 fi o angajatト a fabricii de filaturト sau o studentト テョn an terminal ce テョネ冓 aネ冲eptト iubitul sト iasト din tura de dimineaネ嫗. Sau poti fi o sirenト hotトビテ「tト sト se joace cu muritorii. Mト decid pentru a doua variantト cテ「nd テョネ嬖 テョntorci privirea cトフre mine ネ冓 valurile pトビului ネ嬖 se izbesc de umerii albi. ネ亙 atunci simt cum sufetul meu, ce putea tot atテ「t de bine sト fie al mトビii, al oraネ冰lui sau al cerului, porneネ冲e intr-o nesfテ「rネ冓tト cトネトフorie spre tine. Mト aネ冲eptai テョn port sau eu te aネ冲eptam pe tine?...
De ce nu テョmi amintesc detaliile chipului tトブ? Acum durerea este depaネ冓tト cu preネ孛l luciditトκ嬖i. Nu te mai pot vedea, dar ceea ce mai este viu テョn mine te cautト テョncト. Am ajuns; eネ冲i lテ「ngト mine, mト ネ嬖i de mテ「nト ネ冓 poate chiar テョmi vorbesti. ネ和rpele vieネ嬖i a ajuns sト se devoreze テョn intregime (dintr-un capトフ テョn altul, dintr-un port テョn altul), dar tu 窶 printr-o minune 窶 te-ai ferit din calea lui. テ始 sfテ「rネ冓t, mi-am plトフit datoria faネ崙 de lume ネ冓 acum pot sト te iubesc mai mult ca niciodatト. Nici timpul, nici despトビネ嬖rea, nici suferinネ嫗 ネ冓 nici mトツar oamenii nu pot pune piedici iubirii, ci doar datoria. Nu am rトピpuns niciodatト la テョntrebarea: 窶廚テ「nd ai ネ冲iut cト mト iubeネ冲i?窶. Mi-ai adresat-o ネ冓 la ultima noastrト テョntテ「lnire cu un zテ「mbet ce ネ嬖nea aprinsト speranネ嫗 テョntre noi. Poate era doar un joc, un alint, un capriciu; sau poate era o capcanト menitト sト mト scoatト din interiorul dragostei pentru a o ucide cu raネ嬖unea. Orice rトピpuns ar fost o minciunト sau o trトヅare (prin trasarea arbitrarト a unui moment テョn care sufletele noastre se cunoネ冲eau テョnsト erau strトナne) sau cel puネ嬖n o dovadト de frivolitate. Cトツi din orice poate fi mトピurat sau limitat inima se retrage. Multト vreme am crezut cト dragostea s-a nトピcut ネ冓 s-a hrトハit cu depトビtトビi, dar crezul asta nu era decテ「t rトホbunarea unui ego inflamat ネ冓 rトハit de hazard. Daca aネ mai putea vorbi aネ ネ冲ii acum ce sト rトピpund, dar niciodatト cercul nu este complet; ネ冓 poate cト este mai bine aネ兮.
窶愿始cト de la テョnceputuri fericirea este sトヅitト テョn pトノテ「ntul roditor al sufletului ネ冓 tot ce urmeazト: lupta, suferinネ嫗, cトネトフoria, oamenii sunt anotimpuri ce o hrトハesc cu soare, cu ploi ネ冓 seva. ネ亙 ea creste ネ冓 creste ネ冓 apoi, cテ「nd eネ冲i テョnvins sau doar obosit, te cheamト la ea pentru a-i culege roadele. ネ亙 roadele ei pテ「rguite fac iubirea grea ネ冓 definitivト ca o moarte ネ冓 moartea dulce ネ冓 uネ冩arト ca o iubire窶.
Gテ「ndesc cト moartea este un dar pentru cei ce nu pot gトピi 窶 sau hotトビテョ 窶 singuri alt sfテ「ネ冓t pentru propriile cトネトフorii. Sunt テョncト pe vas. Astept sト coboare toネ嬖 pasagerii lテ「ngト un chepeng deschis ce duce spre sala motoarelor. Mト feresc de chiote ネ冓 de テョnghesuialト plinト de entuziasm de pe ネ崙ビm. Soarele ネ冓-a piedut din putere ネ冓 vasul uネ冰rat de povarト joacト テョn lanネ孛ri. Toネ嬖 zeii raネ嬖unii sunt morネ嬖 テョn mine ネ冓 mト simt purificat, ca dupト o ascezト. Mi-am revenit din leネ冓n, テョnsト lumea mi se pare テョncト greoaie, confuzト ネ冓 obositoare. Poate de aceea nici nu te aud ネ冓 ne te vトヅ venind. Mト avertizeazト テョn ultimul moment scテ「nteile pe care rochia ta de muselinト le aruncト テョn jur. Ar fi trebuit sト ネ冲iu cト esti mai nerトッdトフoare decテ「t mine. Tresar ネ冓 zテ「mbesc, pentru cト tu m-ai テョnvトκ嫗t cト zテ「mbetul este cel mai bunト formulト de bun-venit sau bun-rトノas.
Cトネトフoria este テョncheiatト, destinul 窶 pecetluit ネ冓 fericirea 窶 neネ冲irbitト. Mト iei de mテ「nト ネ冓 atingerea ta テョmi pare dulce ネ冓 uネ冩arト, ca o iubire...

- SFテ3ネ露T -

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!