Tânjesc după ceva
plictisitor și stins
ascuns în spatele-orizontului
de blocuri răsfirate
pe florile de câmp

Nu mă-nțelegi
plictisitor și infinit de stins

Ceva amintind de
freamătul oceanului subpământean
străpuns de umbre verzi de pești
cu valuri străvezii
cu valuri liniștite

Tânjesc după ceva mistuitor
o liniște mormântală
dar nu un mormânt
ceva cu mult mai adânc
o vale mântuită-n somn de zimbrii
tărâm al macilor sălbatici

Tânjesc după ceva mai puțin disperat
în care să nu mai cad pe gânduri


1977