Ești visul meu frumos și trista-mi nebunie,
Tumultul meu tăcut în noaptea ce învie
Ascunsa mea putință de-a mai trăi o zi
Purtată pe cărări ce nu puteam zări.

Ești viciul unei toamne stinghere din trecut,
Împodobită-n poame de dor necunoscut.
Un dulce vânt ce bate în sufletu-mi hoinar
Pustiu de vâlvătaie, sătul de gust amar.

Ești ca dorința cruntă ce nu s-a-ndeplinit,
Pitită într-un duh de viață obidit,
Intensă mult prea tare s-o mai pot stăpâni,
Otravă muritoare ce nu va-mbătrâni.