agonia italiano v3 |
Agonia.Net | Regolamento | Mission | Contatto | Registrati! | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articolo Comunità Concorso Saggistica Multimedia Personali Poesia Stampa Prosa _QUOTE Sceneggiatura speciale | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
![]()
agonia ![]()
■ Geremiade ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contatto |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-10-17 | [Questo testo si dovrebbe leggere in romana] |
Dă-mi, te rog, puțin gem de caise și șapte sate
toată roua o să se topească de la tălpile tale nude pâinea e cea mai sigură variantă de supraviețuire numai pisicile și spiriduși de-ai Leei tale primesc lapte astăzi prin casă pe covorul de ierburi se mai mișcă o frunză prin stelele brumei se plimbă câte-o flacără și aprinde e despre aprindere și despre lumină asta fac stelele și călcâiul tău s-a aprins numai să aprinzi cu el frunza care nu te-a trădat mai ales începuturi ca și cum ar porni o corabie nouă, tăindu-și loc până în marea îndepărtată, adu-ți aminte, explică, De ce, poate, trebuie ca femeia aceasta să iasă prin pădure îngeri mici să nu ducă zvonul nimic rău nu s-a întâmplat niciodată în noapte, oricare femeie pășește încet, așezatu-s-au picioarele Cristos și e doar învingerea din inima ei mâna lui mare, așezată, de foarte departe, pe căpătâiul ei încununat frumos stă deasupra ei ca un salut și o pază pentru că femeia trebuie să străbată ca oricare alta pădurea i se încleștează acu` tustrele degete pe scheletul de fier lămpașul e călduț în întuneric și laptele verde al ciupercilor se depărtează de ea, femeia va ajunge la capăt, dacă lumină nu e dacă lumină nu este, ci în întuneric un lămpaș apucat pare ca un fel de mic schelet de copac e spoit cu vopsea lipicioasă și neagră; ia să stau de vorbă cu râul care dă pe dinafară cu pește... barcă nu am, nici plase să prind niscaiva pește, dar nici nu îmi trebuie... picioarele ei desculțe vor călca, la răstimpuri, numai peste crengi uscate și tâmpe peste ghimpi de rugi și peste fructe moarte și putrezite care nu ar cunoaște-o insectele îi vor intra în carne or să o piște păienjenii iar ea, tot cu lămpașul în mâini și foarte singură în fiecare pas poate de la colibă, să se audă un zvon, poate din inimă i s-a desprins lumina poate începuse mirosul de tulnic, de undeva, de unde se pornește colina văd, însă, doar mâna cea mare și nu mă mai sperii e un fel de bine care mângâie fruntea mea râsete se aud de foarte departe e despre trupșoare liniștite și râsete pruncii se mai joacă cu niște prune uscate și nuci înfig mânuțele lor în pâine o așteaptă i-a luminat cu pântecul ei și cu viața în care era mult și, deja, fericită înăuntru, este albul ei bărbat bun, sunt copiii ei și sunt florile roșii lucitoare și fără zgârcenie pănuși de porumb de la căpătâiul patului și de lângă o sobă de fontă unde încă mai fierb șapte litri de lapte căci animalele au dat lapte cineva o așteaptă încă pe Lea să se întoarcă flori pe podele picioarele ei să le înmiresmeze și stelele încă mai pâlpâie, dar foarte încet. Ce să fie cu femeia aceasta, de fapt, cu un aparat modern și cu ceasul, parcă local, al timpului cum i se mișcă amândouă gleznele și picioarele este Lea este ea, Lea ne imaginăm din viitor o femeie prin pădure poate femeia există încă este cu noi poate satul din care a plecat este tras mai înainte de aparatele noastre poate îi știm câinii și peștele satul ca un car deosebit tras de niște boi dispăruți cu pielea violet oamenii aveau în trecut doar vise violet pădurile erau mov copacii erau ca niște prune uscate tăcuți își înfloreau dispariția și toate visele ce e cu ea, de fapt prinde cu lentoare un lămpaș și doar copacii sclipesc visele ei încet e cuvântul de la început de infinit și de la sfârșit odată or să sclipească toate pădurile o să fie un cer de pădure o pădure a stelelor visate numai visate așa își spunea pământul adică Terra e doar pământ grunjos și Pădurea e un fel de Terra de pădure mergeam și nu știam cine era cu mine și pe lângă mine poate doar pădurea și copacii sclipind.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Questo è l'Olimpo della Lettertura, della Poesia, e della Cultura. Se hai piacere di partecipare alle nostre iniziative scrivi altrimenti appaga la tua conoscenza con gli articoli, la saggistica, la prosa, la poesia classica e/o contemporanea oppure partecipa ai nostri concorsi. | ![]() | |||||||
![]() |
La riproduzione di qualsiasi materiale che si trova in questo sito, senza la nostra approvazione, é assolutamente vietata
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politica di condotta e confidenzialitÃ