curg dimineți bogat pe tălpi de brumă
echere de cocori pribeag se-neacă
de parcă toamna asta își sugrumă
bătăile de aripi într-o teacă

privirea sfâșiată-n ochi desparte
ascunse voi nebune să se-ntâmple
nisipuri cad golind clepsidre sparte
un nor îngălbenit se zbate-n tâmple

pământul în fisuri nu mai respiră
lumina prins-atât cât încapuse
icneste ceasul răsucit în spiră

nervura arde-n frunzele răpuse
ruginile solare mai transpiră
pe umbrele polare încă puse