Dacă vrei să te mai întorci,
vei găsi cuvintele mele în iarbă
înşirate de-a lungul zării

Dacă nu te mai întorci niciodată
îţi las un cântec scris
pe aripile fluturelui albastru
fiindcă doar el se înalță
deodată cu visele
când tu te uiţi învinsă
cum se înserează
cerul pe mijloc

Dacă vrei să mă găseşti cu adevărat,
înconjoară nisipul,
adună țărmul scurs printre palmele tale
și pune-l înapoi în clepsidre
fiindcă numai marea poartă amprenta timpului
petrecut la marginea lumii
şi nu te mai uita niciodată în urmă
fiindcă drumul se va şterge definitiv
înapoia ta din cauza infinitului
iar eu te voi aştepta cu siguranţă
undeva,
sub sinuciderea
păsărilor