Pe vremuri erau zei
Și aveau palatul î văzduh
Acum suntem botezați cu duh
Nu ca păgânii între ei
Dacă au să întrebe unde-i al lor pământ
Străbunii s-afle dacă sunt la noi în gând
Le răspundem că îi mai ținem minte
Dar au lăsat în urmă numai oseminte
Cum noi nu ca ei încununăm lutul
Sfințeniei nu i se poate cere tributul
Deoarece a dat tot ce avea
Odată cu nașterea