nopți întunecate nu ne-au despărțit
gândurile noastre sunt ceruri cu stele
sub bolte de lumină fericiți ne-am iubit
trecând cu ușurință prin vremurile grele.

să nu mă lași iubite cu speranța zdrobită
strânge-mă la piept tandru și cu putere
la sfârșit de viață să mă simt iubită
în cuvintele tale să găsesc mângâiere.

nostalgia mă ține între cercuri de foc
cu frica de moarte bătrânețea-i cumplită
ce mult mi-aș dori într-o horă să joc
cât nu mă simt ca floarea ofilită.

prin ochii iubirii văd lumini diademe
în toamna vieții mai surâd crizanteme.