fac oameni de hârtie după chipul și asemănarea mea
le dau drumul pe stradă îi întâlnesc triști nebăgați
în seamă aidoma homeless-ului care doarme în scara
blocului acoperit de cartoane format academic b5

întreaga lui viață încape într-o pungă de plastic uite-o
cum zboară luată de vânt unii spun că e mirele lui chagall
alții că e zeul agățat de firele de troleu cineva spune
un pater noster și reazemă cuvintele ca o scară de cer

zeul coboară și abia atunci vedem că pe frunte are scris
cuvântul emet nu îmi mai rămâne decât să îl întreb
precum kabbaliștii în clipele lor de angoasă cât mai rezistă
cuvântul acesta pe fruntea unui golem deja un e a fost șters