mirată privesc viața prin caleidoscop
amintiri se perindă prin oglinzi de argint
aud romanța inimii pulsând în stetoscop
așteptând de la înger mângâiere alint.

aștept uitarea la marginea clipei
să uit că pandemia știrbește vise
și viața se pierde în meteahna risipei
aștept primăvara cu fericiri promise.

stele în cer parcă tac parcă ning
lumina suspină în palma lumânării
atâtea bucurii în iarnă se sting
atâția bolnavi sunt la marginea zării.

vântul leagănă în codru frunza rară
Doamne îmi este tare dor de primăvară.