Un sentiment vital, Plăcerea - un fundament al vieții-
Ea are-un inamic, Durerea, ce vrea să-i fure locul,
Dar ambele, pe tot ce-i viu, mereu și-au pus peceții,
Deși Plăcerea, din vecii, doar Ea-și impune jocul!

Toți știm de ce, căci hrana ei e-aproape infinită
Și crește când îi dăm ce vrea: mâncăruri, vin, extazuri,
Distracții, vanități, averi, o viață fericită,
Victorii, droguri ori plimbări, iubiri fără necazuri...

Fiorii din împerecheri ocupă-un loc de frunte,
Precum toți psihologii spun, dar toate-s viermuială,
Căci tot Plăcerea, deseori, e-nșelătoarea punte
Ce duce spre-ntâmplări cu risc și-i dă o tristă fală.

Țintind Plăcerea, s-a ajuns la egoism și ură,
La mari invidii, vanități, la sute de războaie !
Sunt criminali ce simt plăceri când ei ucid și fură,
Și-s mândri toți de faima lor de bestii-putregaie.

Prin cumul de plăceri, vedem cum lent se sinucide
Civilizația de azi și multe generații...
Ce-i de făcut? Salvarea-ar fi când Cerul va decide
Și Tatăl când ne-ar aplica... genetice mutații !

Glen Ellyn City, 24 Nov. 2020