Și dacă sfârșitul a început
odată cu primii îngeri căzuți din rai
le-au urmat alți îngeri
salvatori eroi
căzuți la datorie
la căpătâiul părinților bunicilor căzuți la pat
în secții ATI pe coridoare
în azile decrepite
ori singuri prăbușiți pe podele
când peste tot e numai cădere
în uitare
în dizgrație
în patimi de tot felul
căzut în butoiul cu melancolie ascultând
cum cu foșnetul unei ploi sleită de puteri
cad cele de pe urmă frunze
poetul se întreabă
și dacă Rilke s-a înșelat
dacă nu e nimeni care să ne țină blând în palme
căderea?