vreme turbată iar mă faci să sufăr
mi-aș fi dorit să fiu un galben nufăr
liniștea apei să-mi coboare-n celule
să plutesc pe valuri printre libelule.

sunt floare totuși de rang ceresc
ploi albastre cu drag mă hrănesc
între petale se odihnesc stele
se prefac lumină mirările mele.

în vocea mea vibrează pământul
am în nervuri dragostea și cântul
am scris versuri pe aripi de fluturi
umbrele iubirii mi-au fost scuturi.

tot orizontul meu e permisiv
căci sunt cuvântul vibrant expresiv.