Ebrietăți de frică-n noi aleargă
Suind în minți de unde lene-alungă
Lumina-i moft, speranța ne e ciungă
Curaju-i către de-a nu fi pe targă.

Nici demiurg nu-i bezna s-o străpungă
Tăceri viclene-a morbului să spargă
Sub cerul strâmt tristețea ne e largă
În temnița odăii, îndelungă...

Icoana din oglindă-i sine singur
Și-acolo duc spre mine rugăciuni
Din zări iubiri femeie îmi aduni
Umplute cu singurătăți, desigur...

Interior cu întuneric strigă
Sub flacără al libertății rigă