Iubirea stă departe și ne privește tristă
Cum ne urâm cu toții prin decăderi depline,
De-ai zice că dreptatea n-a fost și nu există,
Dar de-o chemăm, revine și schimbă toate-n bine.

Vrem o schimbare-adâncă, dorim o altă lume;
ÃŽntreaga societate e-o trepidare-n ropot,
E-un Babilon de aur cu tehnici de renume -
Și la ce-i bun când totul stă pe-un vulcan în clocot?

Nu plugul și mistria, și nici rachete-n spațiu,
Antene ori valută - chiar dacă-s necesare -
Noi vrem o altă forță mai plină de nesațiu:
E setea de-mplinire ce crește-n suflet, mare...

Pe scara minții, omul vrea să se-nalțe-n ceruri
Spre-a-și cizela menirea când Ceru-aici venise.
Comorile din suflet sunt veșnici juvaieruri -
Poți să le strângi și singur că nu-ți sunt interzise!

Nu vârful Piramidei să-l cucerești e-o fală,
Ci rădăcina Crucii, de-ajungi la ea prin haruri !
Ea-i culmea cea mai 'naltă, puternică, vitală,
Iar cei ce-o cuceresc devin mărețe faruri !

Candori încoronate sădește-n ei iubirea,;
Din ei să ne alegem pe liderii de frunte.
Nu vrem alte elite să-ndrume omenirea,
Doar cei aleși pot face spre viitor o punte !

Glen Ellyn City, 9 dec. 2020