Mi-e dor de-o cafea cu tine
-Acum- când toamna s-a sfârșit
Părea că o să fie tot mai bine,
Dar odată cu frunzele și noi am putrezit.

Mi-e dor de o cafea cu tine
Și de un NOIembrie în doi
Amară să fi fost, era atât de bine
O îndulceai tu cu buzele-ți tale moi.

Mi-e dor de un sărut cu tine,
Pecetluit cu un jurământ:
„Te iubesc, o să fie bine
Fără tine sunt doar pământ”.

Mi-e dor de chipul tău divin
Și de o îmbrățișare caldă,
Acum parcă-mi ești străin,
Un chip de lut ce-a fost al meu odată.

Și de te întreabă cineva, tu spune-le că mie îmi este dor
Că e toamnă, mi-e frig și greu
Poate c-a murit sfântul nost’ amor,
Dar măcar o vară ai fost al meu.