Mi-apari din răsăritul de soare al iubirii
Alcătuită-aievea din flăcări de dorinți.
Văpaia voluptății aprinde calmul firii
Și gheizere din inimi le simt țâșnind fierbinți.

Închipuirea,-ndată, șarpe ascuns în minte,
Mă-ndeamnă să rup fructul copacului oprit,
Și-ncep să cred că-i simplu să-mi iau ce văd 'nainte,
Dar tu ești apărată de-o sferă de granit...

Aceasta nu se vede, că-i un cristal de-enigme
Sau de mistere sfinte cu care te-ai născut,
Iar eu, naiv, crezusem că-s as în paradigme,
Și-acum te văd icoană și mi te-ador tăcut.

Atât ești de măreață, că umbra ta-i lumină...
Nevolnic mi-e destinul și nu-ți cer să-l cuprinzi.
Am, totuși, o speranță și simt că va să vină:
Pân' la sfârșitul lumii, sper mâna să-mi întinzi...


Glen Ellyn City, 27 Dec. 2020