Așteptând pe malul lacrimii apusul,
Scriam cu genunchiul în cer, rugăciuni,
Citea Dumnezeu de pe suflet nespusul
Tivind cu lumină inimi-genuni.

Pe clipele albe, lăsându-și prinosul,
Strigam către tine, auzi-mi chemarea,
Îți dau toată sarea legată în osul
Slăbănogului care-Ți cerșește iertarea.

Știu că-mi vei arde ceara cu veacul
Și pasul meu ca o frunză în vânt
Va adormi în clepsidră tic-tac-ul
Trupului meu, ce devine pământ.