Pe ceruri amurguri revin. Ascultă:
Un clopot sună tainică dojană...
Vuiri de vânt și freamăte și șoapte
Descresc și cresc și tac pe nesimțite...
Și bruma lunii cade multă, multă
Pe munte, pe pădure, pe poiana,
Pe inima-ți bolnavă de fetiță,
În hanul vechi la care călătorii
Ca noi se-opresc să șadă peste noapte
Cu suflete și gânduri, obosite.



Acum în noapte cântă roata morii,
Și s-a ivit nisip mărunt de stele
Sub limpezimea cerului senin -
Și speriată stai privind la stele,
Și trupul tău mă roagă din privire...


Afară-n noapte plânge roata morii.