VIII.


Sub rod se-ndoaie pomul când seva îl pătrunde,
El ce sfida Prierul cu verzile lui frunți,
Și râul fără-astâmpăr ce spumegă prin munți.
La vale poartă strașnic corăbiile pe unde.

Departe jocul fraged al anilor se-ascunde
Și iată-i, rari pe tâmple, întâii peri cărunți.
Când patimi împlinite s-au arcuit în punți
Și fecundate doruri s-au liniștit profunde.

Ca șarpele de-acuma îmi schimb noroc și piele
Căci soarta nu-mi apleacă viața în zadar
Cu versuri care-atârnă din ce în ce mai grele

În toamna unde darul se pârguie-n tăcere
Aștept să vii, și rece, cu dreptul tău cântar,
Să-mi hotărăști măsură de-amaruri și de miere.