Si astă seară plouă!

Și astă seară plouă, peste noi, cu regrete
Din piscul abisal, al cerului uman
Si plouă ne-ncetat dar fără sentimente,
Când prea ne aruncă, viața, în crud și în profan.

Doi stâlpi spre poarta sorții, călăuzeasc destinul
Luptând până la capăt pentr-un acerb atu
Doi stâlpi făcuți din pietrii, sculptați în eu și tu,
Vom împărți dreptatea când vom gusta veninul
Din timpul care vine și cel care trecu.
E important în viață, să nu începi cu: Nu!
Când după moarte-n Rai vom celebra festinul,
Nimic nu va conta, nici ploaia și nici ritmul.

E important în viața să fim: și eu și tu!

Luigi Ungureanu 9/3/2021