stilul tău dezinvolt
de a privi spre aparatul
de fotografiat
în timp ce lumea
se prăbușește
felul meu sobru
de a răspunde
oricărei întrebări nerostite
micile momente de glorie
în care diavolul tace
și toate par a fi
cum au fost
o potecă urcând prin pădurea
din care nimeni nu iese
fără să creadă
amintirea unei seri
în care am fi putut avea totul
dacă nu fugeam
mi-a rămas sinceritatea
ultimul adăpost
al săracilor fericiți
și speranța
că va ploua în fiecare zi
de acum înainte