Mai vine câte-o stihie
Dar ea doar cu ploaie vie
Atunci pare o jucărie
Ca un coif de hârrie

Și de oameni e făcută
Care a noroc strănută
Strănut din acela norocos
Nu manifestându-se ploios

Ies stropi din gura norului
Și care dacă e în întârziere
Anotimpului vechiului
Fulgi pe întreaga întindere