astăzi mă rătăcesc printre iluzii
iadul îmi pare un tărâm uitat
în izvor de iubire limpezesc confuzii
de melancolie m-am îndepărtat.

freamăt în tăcere precum codrul de vise
gândurile-mi par mândri mesteceni
vreau să împlinesc fericiri prezise
învăluite-n razele flucșilor lumeni.

ziua-i o rapsodie în sol diez
o cântă îngerii ordonați în cor
o cânt și eu simt că radiez
cu crini imperiali prinși în decor.

tristețea neagră o repudiez
plutind ca vântul pe aripi de cocor.