Fâlfâie steaua sus aripi de foc,
Stă peste ieslea cu sfântul noroc,

Intră în iesle craii grămadă,
Robii lor poartă pe brațe o ladă.

Cum craii-n aur erau îmbrăcați,
Boul și-asinul se uită mirați.

Și Maicii Domnului, vezi, îi fu frică :
Fețe-așa mari ea de când era mică

Nu mai văzuse și s-a rușinat.
Isus cămilei cu gât legănat

Cald i-a zâmbit. Trei crai lui Iisus
Smirnă, tămâie și mirt i-au adus.

alb era unul ; ca o momâie
altul, sfrijit, cu obraz de-alămâie ;

Cel de pe urmă, buzat și arap,
Behăia când vorbea, dând din cap ca un țap.

Micul Iisus tot râdea făcând haz -
Iute îi trase Maria marama pe-obraz,

Pruncul să nu i-l deoache crai Baltazar,
Pe când cu ochi lacomi Iosif cântărea orice dar.