Mintea și inima se ceartă
Care din ele e mai apropiată
De sufletul meu necăjit
Cine bine i-a făcut, care l-a rănit

Eu am trecut tot prin gândire
Și peste tot e a logicii rodire
Și constat a minții întâietate
Dar acțiunile unele întârziate

Și astfel pierd mult prea mult
Dacă numai de minte ascult
Totuși inima poate acționa
Atunci când întârzie mintea

Inima are și ea rațiuni
Care chiar dacă nu perfecțiuni
În acțiune căile ea le deschide
Urmând ca mintea să se afirme