Scriind versuri
Mai e ca între prieteni
Nevoia de ei, să aud glasuri
Ca un pustnic rugânduse în patimi

Transmit gânduri prin cuvinte
Se putea: mă distram, eram și cuminte
Azi pornesc amintiri pe care le am doar vrac
Mă strădui, gândind, clarificând lumină să fac

Atunci eram tineri, visători
Treceam ușor peste greșeli, nu eram de piatră
O bere ne făcea fermecători
Ca lupul după ce a hoinărit, urlă după haită

Făceam o glumă, o alta, eram dintre cei
Deoarece încercam să fac atmosferă între ei
Ziceam o glumă și gata explodam
De fapt mă iubeau pentru că mă străduiam

Acesta e cuvântul cheie: străduința, nu să fii lider
Dar să fii laolaltă cu mai mulți, sigur, liber
Și ca să nu rămână nici un mister
Pe lângă străduință trebuie să fii lejer