,, Unde e ne e alinarea părinților
Bucuria din ochii lor asteptandu - ne în poartă
Oare ni le ve-ți înapoia vreodată..?
Îmbrățișarea, sărutul și mângâierea persoanei iubite...
Unde ne sunt plimbările, rugăciunile la mormintele sfinte...?
Ochii jucăuși ai copiilor, zâmbetul lor inocent...
Nu poate fi dispărut, îl vrem cu toții prezent!
V - ați gândit oare că suferă, câmpiile, muntele, marea?
Că ne - ați pictat pe chip și în privire, disperarea...?
Nici ruga nu ne este rugă , când porțile bisericilor ne sunt ferecate.
De ce în jur, miros, totul și toate, a moarte...?
-Să nu deznădăjduim...! se aude în inimi, ecoul Pământului
Și dam speranță visului, gândului
Spune un înger ce niciodată nu doarme:
- Curajul, credința triumfă, când iubirea, e mare!

Lalu Aurica