Și zicea pilda această: oarecine avea un smochin în via lui sădit (Biserica de altădată)



Din via în terasă vezi marea și
Balcicul
Orașul alb și apă albastră ca un cer -Vezi prin frunzișul viei, înaripat, caicul:
Și-așteaptă azi stăpânul bătrânul ei vier.

E-un turc cu barbă ninsă și cu turbanul verde, —
Sădi întreaga vie, butuc lângă butuc
Șiragul vieții sale cu anii mulți și-l pierde,
Dar știe orice piersic, cais, smochin sau nuc.

Stăpânului, ce crede întru
Christos, i-arată
Ciorchinele cu boabe de galben chihlimbar.
Și piersica pufoasă ca un obraz de fată
Și vânăta smochină cu inima de jar.

Dar iată și smochinul neroditor în cale,
Stăpânul se încruntă: -
Pe pomul sterp să-l tai.
De trei ani cat smochine, în ramurile sale