Se naște lună dintr-un mănunchi de vise uitate în colturi de fereastră.
Păienjeniș de gânduri și de dor împânzește fasciculul care se vrea lumină.
Întâietate au doar vorbele ce intră, iar cele care ies, zadarnic frâng zăvoare.
Împachetat sub pături, azi îmi sufoc amorul și dragul care poartă scânteie către tine!

Apus ochit în lacuri, aritmică bătaie din ropăit de inimi ce dau să frângă piepturi.
Artistul azi e artă, căci altfel de pânza-i poartă pe suflet dans de flutur.
N-am vreme să mă bucur, am vreme doar să fiu popas și grai și chipuri,
Un trubadur plăpând, adus de prin pustiu de freamătul ce ți s-a născocit sub talpă.

Înfășurat de mine, închipuit în mintea-mi, se-nalță către veacuri un zambet uniform.
Mi te-aș purtat în pufuri, sau foi, sau ipostaze a gândurilor smulse din pânza de mai sus,
De-azur mimat în taină, înconjurat de stele. Un cântec sparge spaima tăcerilor din noapte,
Se înfioară vântul, viori, chitări și verde, să-mi poarte somnul către culoarea ce te-a prins