Când ai un cal în spume
Și suflet de pribeag,
A ta e-ntreaga lume
Din Kitai în Buceag!

Se-ntinde-stepă, crește
Din zări în zări pustii...
Sfârșit nu se zărește
Și început nu-i știi.

N-ai cort rotund de piele,
Nici izbă grea de brad,
Și dormi flămând sub stele,
Nețărmuit nomad.

Și-n vis te vezi, nebune,
Stăpân pe Kandahar.
Pe când spre zi apune
Lin cornul selenar.