Am căderi de timp...uneori
trec prin boli ce joacă roluri grozave-n infern!
e un cadru deschis despre cel
ce construiește prin mine o cale ferată!
deși, știm amândoi, că nu va exista nici un tren...
dar, parcă ce mai contează!
că-n toată nebunia, mai pierzi câteva gări
(se toarnă de ani buni, pentru tine, un film)
pe sufletul trist, încă, se mai pictează:
cine sunt, unde plec, cine ești, nu mai știu
dar imediat, ce mintea își construiește- un rol
am să mă-ntorc!ca să-ți fiu
cea care-ți face din mână de la fereastră...