Priveam luna plină si dintr-o pozitie ciudata stand pe banca am scris ceva despre ea :

- Singură pe cer apărată de 3 nori.
- O văd printre steaguri.
- S-a lipsit de stele in zori.
- Sub ea cabluri de curent asemenea corzilor de chitară,
- Ce frumoasă mai poți fii in zilele de vară.
- Pielea îmi transpiră, stau, doar nasul mi se mișcă , cu toate ca abia inspiră.
- Tot involuntar ma trec gânduri in zadar,
- Cum că reciproc ne privim dar asta nu se dovedește a fi prea clar.
- M-ai motivat iar , te iubesc nespus ,ca să te pot privii trebuie să țin capul sus.
- Albă ești ,curată de parcă imiți izvoarele,la mândrie ești singura care poate concura cu soarele.
- Pe retină mi-ai rămas , nu pot să lepăd acea poză,
nu pot lăsa în urmă nici starea de nevroză.
- Ești definiția frumuseții ,
nu ai suflet , nu am suflet mi l-ai răpit în toiul vieții.
- Astăzi singurică pe un cer sălbatic,
în ochii mei ești superbă , prea mă gândesc la tine ,
în ai tăi ochi sper a nu fi un lunatic .