A fost o mare a noastră și-un cer al nimănui
pustietatea își bătea cuiele din ce în ce mai adânc
o sare bătrână se așază pe degetele serii
prin ceața aceea am mers în genunchi și nebun
la rând cu lingurile și fărașele vântului
ouă de șarpe faceți-vă struguri ca să mănânc
păsări de pradă ciuguliți-mă ca să nu orbiți
a orbit și timpul și nemărginirea lepădări
vântul mătură îngheață urmele
suntem acești călători pe care cine-i întreabă
nu-i aude cine-i aude îi uită
și valurile și ierburile și soarele și ficatul
de rugină al peștilor turtesc privirea nicăieri
nu va mai înflori nici un pom
țipătul taie barca os de os om de om pe tine
te strigă uitații când urlă și mor
am mers prin țara goală speranțe cu bot rupt
era o mare-a noastră și-un cer absurd absurd