mormântul era proaspăt,
pâine scoasă din cuptorul vieții,
demâncare pe ultimul drum

eu eram ființă,
a râde cu lacrima tristului,
decupându-l din ochi pe hârtie,
epitaf fără poezie

mortul vorbea prin somn,
îmi vorbea cu tăcere-n peniță,
vorba scrisă nu e pentru urechi
ci spre auzul din văz

cu lacrima ascult la omul ce trece pe drum
în actul final,
pe scena mormântului se adună actorii
eliberării din carne