Un gând poate să te ucidă
Precum o face-un iatagan.
O conștiință prea lucidă
Îți poate deveni dușman.

În hăul existenței noastre
Ne afundăm cu mintea doar
Însă dăm numai de năpaste
Iar vindecarea e-n zadar...

Ce e bine și ce e rău?
Pot să-mi întreb al meu motan.
Îmi va răspunde că sunt bou
Și am valențe de golan...

De fapt ce-i rău și ce e bine?..
Acestea două nu există.
Putem face ce ne convine,
Eternul e-o poveste tristă.

Înaintând prin astă viață
Ne mai lovim,chiar mai cădem
Însă instinctul ne învață
Ce e lupta cu-acest sistem.

Sistemul este societatea,
Această falsă amăgire
Ce te momește cu dreptatea
Făcută doar de „nu știu cine!”

Sub forma falsă de dictonuri
Și alte forme de mascări
Stau aceleași principii care
Se întâlnesc la lupii răi:

Unul și una sunt deci alfa,
Restul sunt doar supuși umili.
Aceasta este de fapt legea
În societatea celor vii...

Cat este pământul de mare
Nu vei găsi vreun om perfect
Căci,din păcate,fiecare
Are cu el un mic defect.

Însă defectul cel mai mare
Este dorința de iubire
În care vezi a ta salvare
Și te visezi în fericire.

Dar este numai o morgana,
Este doar o năluca-n noapte
Fiindcă iubirea diafana
E plină numai de păcate...

Făcută să te-atraga-n plasă,
Această falsă amagire
Te minte și apoi te lasă
Să plangi după-a ei strălucire...

O strălucire-otrăvitoare
Si izbitor de dureroasă.
Este precum o dulce floare
Dispare în noaptea geroasă

Așa devine al tau suflet,
Un suflet pustiit de viață
Iar astazi nu mai arăți zâmbet
Fiindcă trădarea nu te lasă...