Trăiri rostuite din cuvinte
sunt frunze risipite ce întind
ramuri în cer și adâncesc
rădăcini în pământ.

Aripa vântului le poartă
din fereastra mea în cealaltă
deschizând taina privirii.

Cu ele în nopți înluminez
și înnoptez în zile butaforic
frământând decorul.

Îmi sunt șoarecii ce rod umbra luminii,
melcii ce poartă lumi în cochilii,
săbii ruginite în luptă.