de-aÈ™ avea zbor
toate mi s-ar întâmpla în văzduh,
aș dărâma statuia de să-i zboare praful
și ar fi dimineață-n robia neclintirii de întuneric,
întâmplările mele s-ar decoji de clipă
timp să se nască din mâine
pășind asfaltul inert mi-e doar azi
făcut ghem în secundă
cu aripile îngerului retrase în teacă

O!, de-aÈ™ avea zbor
aÈ™ vorbi aeriform
și mi-aș decoji cuvintele de pe cruce
să rămână doar dumnezeu